jurnalul cu amintiri

Acum 1 an s-a intamplat!!!

Pentru prima oara l-am vazut pe micul meu ingerash si tot pentru prima oara, Vladut a facut cunostinta cu noua sa familie si cu o noua lume unde va urma sa invete noi lucruri, sa simta diferite senzatii si sentimente.

Ce repede trece timpul!!! Parca ieri era cat un pui de gaina si imi era teama sa il tin in brate iar acum este ditamai lunganul si imi rupe mainile de greu ce este.

Nici nu se compara bebelusul de 3,5kg si 52cm cu bebeloiul de acum (sau mai bine zis ‘copilasul’ ca de la 1an nu mai e bebe) de aproape 10 kg si 78cm.

A fost un an ‘plin’ in adevaratul sens al cuvantului!!! Un an incarcat cu experiente si provocari noi, de la invatatul schimbatului scutecelelor, pregatirea baitei si masajului dupa, pana la comunicarea cu bebele,…

Am invatat din nou sa fiu copil, sa redescopar jocul, sa ma bucur de lucrurile simple si sa rad cu lacrimi. Cred ca nici in ultimi 10 ani nu am ras asa de mult, cat am ras in primele 6 luni de cand a aparut Vladut in viata mea.

Dar.. orice lucru bun, vine la pachet si cu unele mai putin incantatoare. Tot in acest an m-am straduit sa fiu rabdatoare si sa nu ma enervez prea repede, dar nu prea mi-a iesit; o sa continui sa exersez, caci nu prea am de ales
Vladut si-a cam facut un obicei de a ma scoate din pepeni mai ales cand trebuie sa serveasca masa sau cand il schimb de pampersi si uneori cand e obosit si nu vrea sa doarma.

Am avut mare noroc cu sotul meu, mai ales cand indicatorul meu de stres ajungea la maxim si in mine erupea un imens vulcan.
In acele momente il pasam pe Vladut sotului meu, iar eu iesem din camera ca sa ma calmez. Recunosc ca nu m-as fi descurcat singura; un mic omulet m-ar fi invis In plus te bucuri si mai mult de clipele minunate atunci cand le imparti cu cei dragi, totul se amplifica.

Perioadele mai putin bune, incarcate cu stres si nervi au fost eclipsate de momentele frumoase care te fac sa realizezi cata bucurie, fericire si implinire sufleteasca iti poate oferi un copil, sentimente ce nu pot fi inlocuite cu nimic altceva!

Pe zi ce trece simt ca il iubesc din ce in ce mai mult si nu pot sa imi mai imaginez viata fara puisorul meu.

Din perspectiva rolului de mamica incep sa inteleg ce presupune a avea un copil: daruire 100% si dragoste neconditionata, multa rabdare si intelegere…si e doar inceputul

Mami iti multumesc pentru tot ce ai facut pentru mine, pentru toate amintirile frumoase pe care mi le-ai daruit, pentru sfaturile si ajutorul tau nepretuit, pentru dragostea si rabdarea cu care m-ai crescut, pentru puterea cu care ai trecut peste toate supararile create de mine, pentru tot ce m-ai invatat!!!

Tu sti ca te iubesc, iar eu stiu ca tu ma ierti de fiecare data cand gresesc! De aceea ma bucur ca esti mama mea si sper ca si Vladut candva sa simta la fel si pentru mine

Astept cu nerabdare sa descopar clipele fericite si amintirile de neuitat ce mi le pregateste Vladut in urmatorul an